Ardezia este o piatra naturala extrem de rezistenta, potrivita unui proiect de casa cu influente traditionale sau clasice datorita aspectului sau patinat. Ardezia se formeaza pe funduri secate de mare, prin metamorfism (structura pietrei se modifica la caldura si presiune) din sist si argila. Intarirea sistului si a argilei se numeste foliere. Mai exact, ardezia este noroi compactat asa ca, de multe ori, pe suprafata pietrelor se gasesc fosile de plante, fapt care da un plus de valoare finisajului si o nota de originalitate.

Ardezia este rezistenta in timp si la intemperii, la foc si actiunea directa a soarelui. Piatra se zgarie si se ciobeste usor, dar acest lucru devine un lucru benefic intrucat ea se „antichizeaza”, devenind mai spectaculoasa din punct de vedere estetic. Daca va doriti insa un aspect „fresh” puteti folosi ulei mineral pentru a face zgarieturile sa dispara, iar semnele si ciobirile pot fi sablate cu smirghel fin. Este o piatra cu granulatie fina si neporoasa, nu absoarbe apa, nu se pateaza si nu necesita sa fie lacuita.

Domeniile in care ardezia a fost si este folosita sunt dintre cele mai variate, de la realizarea tablelor pentru scris (in trecut), pana la pavaje, acoperisuri de inalta clasa si, ca o dovada a planeitatii, stabilitatii si rigiditatii optime, la obtinerea celor mai bune mese de biliard. In cazul folosirii ca element pentru acoperis, ardezia este apreciata nu atat pentru rezistenta si inertia ei, cat pentru faptul ca absoarbe foarte putina apa (sub 0,4 %), ceea ce inseamna ca se va degrada foarte lent la ciclurile inghet/dezghet si nu se va pata. Ca o comparatie, tigla ceramica absoarbe apa pana la procentul de 12%, iar cea din beton – 6%. De asemenea, densitatea relativ mare (2,7 – 2,85 g/cm3) permite o buna izolare fonica, atat la zgomotul de impact pe care il absoarbe, cat si la cel transmis pe calea aerului.

Ardezia poate avea suprafata naturala, matuita sau periata pentru a scoate in evidenta structura ei naturala.

12►